Acel gest simbolic de a o întrona pe Déesse Raison la Notre-Dame pare să fi însemnat pentru lumea apuseană ceva asemănător cu tăierea Stejarilor lui Wotan de către misionarii creştini, căci nici atunci, nici acum, fulgerul răzbunător nu i-a lovit pe nelegiuiţi. Este probabil mai mult decât o glumă a istoriei universale faptul că tocmai în acel moment şi tocmai un francez, Anquetil du Perron, se afla în India şi, la începutul secolului al XIX-lea, aducea acasă o traducere a Oupnek’hat, o culegere de cincizeci de Upanişade, care au permis pentru prima oară Occidentului să arunce o privire mai adâncă înăuntrul enigmaticului spirit al Orientului … Masa anonimă de oameni întunecaţi, care s-a adunat cu gânduri distrugătoare în Notre-Dame, s-a năpustit şi asupra individului, nimerindu-l şi pe Anquetil du Perron, în care a provocat un răspuns devenit istoric. De la el se trag Schopenhauer şi Nietzsche, de la el apare acea influenţă spirituală încă incalculabilă a Orientului.